Mondialul sub lupa Pentru multa lume, inclusiv subsemnatul, traiul cotidian a ultimei luni a fost croit in functie de bornele fixe ale Campionatului Mondial de fotbal. Cu ce am ramas dupa maratonul derulat in Germania, am incercat sa sintetizez in cele ce urmeaza, pe trei directii de baza. 1. Mondialul natiunilor Fotbalul nu mai poate fi incadrat strict in granite sportive. Este un fenomen global. De masa, tinind cont de audientele incredibile, cu miliarde si miliarde de telespectatori si milioane de oameni atrasi in locuri publice; artistic, daca ne referim la calitatea de exceptie a transmisiilor TV; economic - mai are sens de detaliat? Fotbalul poate fi si un etalon politic. Atit timp cit nationalele vor mai genera emotii de o intensitate debordanta la cintarea imnurilor si coruri de zeci de mii de voci, pornind de pe gazon si continuind cu tribuna, atit timp cit drapelele echipelor si implicit a tarilor vor parea bunurile cele mai pretioase lucruri de pe Pamint (fie si pentru 90 de minute), uniformizarea Europei nu are nici o sansa de a se realiza. Tragind linie, nu trebuie sa mai mire faptul ca despre finala Italia - Franta s-a spus ca a fost un eveniment ce va fi prins in cartile de istorie iar sintagma cu valoare de slogan lipita pe campioana mondiala a fost "o echipa - o natiune". 2. Mondialul pe computer Acest aspect are legatura strinsa cu prima concluzie amintita. Nemaifiind un sport in adevaratul sens al cuvintului, fotbalul a trebuit sa-si schimbe coafura. Spectacolul doar de dragul spectacolului e pe cale de a-si da obstescul sfirsit, pragmatismul fiind la putere. Calculele ori statisticile amanuntite, monitorizarile demne de companii spatiale (va amintiti de lista primita de Lehmann inainte ca argentinienii sa execute penaltiurile de departajare cu Germania?), pregatirea individuala ori colectiva dupa metode pur stiintifice au facut ca hazardul ori scl