Cu doua amintiri mai pregnante m-am pricopsit din liceu. Prima este din clasa a XI-a, cind am spus cu inocenta „da“ unor meditatii sugerate (a se citi impuse) de note inexplicabil de mici la matematica, cea de-a doua din momentul in care profesoara supraveghetoare ne tinea de sase ca nu cumva vreo comisie inopinata sa ne prinda copiind la istorie. M-am simtit frustrat, eu invatasem. Am luat bac-ul cu o medie neasteptat de mare. Asta se intimpla acum fix zece ani, intr-un liceu bucurestean.
De necrezut, anul acesta, in foarte scurt timp au avut loc trei scandaluri distincte, carora Ministerul Educatiei a trebuit sa le faca fata: securizarea lamentabila a testelor nationale, comertul liber cu subiectele de bac si comertul prin scoli cu materiale didactice scrise de inspectori care nu ezita sa se foloseasca de pozitia lor pentru a-si vinde marfa. Atentia presei asupra coruptiei din Educatie este binevenita.
Presa a devenit ultima instanta care poate proteja cinstea si integritatea din Educatie, in fata asaltului delasarii, al dezinteresului si al lipsei de contact cu realitatea de care au dat dovada (cu doua exceptii) toti ministrii Educatiei si mai cu seama functionarii permanenti din Ministerul Educatiei.
Pe site-ul unui cotidian implicat si el in evidentierea mizeriei care se numeste astazi bacalaureat in Romania, un individ replica consternat ziaristilor ca s-au gasit si ei acum sa faca „din realitate un fapt senzational“. Daca privesti lucurile din afara, neregulile, coruptia, abuzul, traficul sint lucruri care tin de senzational. Daca le privesti din interiorul sistemului de educatie, pre- si post-decembrist, ele sint atit de incetatenite in sistem incit nu se mai poate spune ca-l paraziteaza, ci ca-l tin in viata. Fara aceste non-valori, sistemul s-ar fi prabusit de mult.
Asa de prost este, asa de insailat si de impr