Pe langa popularul 6 din 49, Loteria Romana ar trebui probabil sa mai breveteze un alt joc de noroc, numit 0 din 544. Pentru ca pana acum, cel putin, 0 au fost sansele publicatiei noastre de a primi din partea onor Loteriei un raspuns la o solicitare de informatii trimisa pe la inceputul lunii martie, solicitare careia, conform Legii 544 a liberului acces la informatii de interes public, o institutie de stat trebuie sa-i dea curs in maximum 30 de zile.
Ca si cum i-am fi cerut combinatia la extragerea speciala de duminica sau numarul firelor de par din freza lui Ogica, Loteria Romana nu poate de patru luni sa ne spuna ce sedii are in Timisoara, cumparate dupa 1990, numele vanzatorilor si suma pe care s-a facut tranzactia. Date pe care, in cazul unui litigiu cu privire la aceste sedii, un jurist al institutiei ar trebui sa le gaseasca cu viteza luminii, cat ai pocni din degete, sau cat ai spune “DNA”. Justificarea Loteriei cu privire la refuzul de a respecta Legea liberului acces la informatii de interes public face toti banii : datele cerute de publicatia noastra presupun o lunga si dificila munca de investigare in arhiva. Iti si inchipui prin beciurile Loteriei Nationale, intre maldare de terfeleoage, un mos cocarjat, cu creionul dupa ureche, care de prin martie munceste necontenit, sa caute la lampas prin letopisetii prafuiti ai achizitiilor de sedii de dupa 1990. Un fel de Grigore Ureche care spera sa nu dea ortul popii pana nu isi incheie opera vietii sale : cele patru-cinci informatii pe care le-am cerut la inceputul lunii martie. Si te si astepti ca raspunsul sa inceapa asa : “Cu voia Domnului, in anul una mie noua sute nouazeci si patru de la pogorarea Domnului nostru Isus Christos, in ziua sasea a lunii lui Cuptor, Neptun fiind aliniat cu Iupiter, dau stire domniilor voastre ca boierii de la Loteria Valaha au descalecatu in comitiul Timisului si au hotar