Richard Wagner
Catrafuse
Traducere din limba germana si note de Michael Astner
Editura Polirom, Colectia „Fiction Ltd.“, Iasi, 2006, 269 p.
Romanul lui Richard Wagner, Catrafuse, a fost lansat de cei de la editura Polirom odata cu Animalul inimii al Hertei Müller (acesta din urma aflat, insa, la a doua editie). Desigur, exista nu doar o istorie personala comuna a celor doi autori originari din Romania (din Banat, mai precis), dar si o serie de alte considerente datorita carora plasarea impreuna a acestor doua scrieri are destul sens.
Dar Catrafusele lui Wagner, scriitor cu respiratie ampla (poet, prozator, eseist) imi par mai degraba apropiate de un alt roman, publicat in urma cu aproximativ un an de editura ieseana, in aceeasi colectie – Lindenfeld, al lui Ioan T. Morar. Din start le apropie spatiul-declansator de literatura, Banatul svabilor adusi acolo de imparateasa Maria Tereza a Austriei, in secolul al XVIII-lea, si plecati dupa mai bine de doua veacuri. Apoi, similare sint ritmul sacadat si structura aproape cinematografica a celor doua scrieri, ce pot fi lesne transformate in opere filmice.
Dincolo insa de aceste apropieri evidente, principala diferenta se remarca inca de la inceput. Richard Wagner scrie din perspectiva emigrantului, a celui care a plecat, in timp ce Ioan T. Morar imagina practic o poveste din perspectiva celui ramas acasa, martor al plecarii comunitatii germane. Astfel ca romanul celui din urma ajungea sa fie in buna parte si un roman despre Romania profunda post-1989, in timp ce scrierea lui Wagner este mai presus de toate una despre conditia emigrantului, despre mortii care vin in vizita si despre prezentul caruia ii lipseste firescul.
intors acasa, in Banat, cu prilejul inmormintarii tatalui sau („Morarul, tatal meu, e mort“), naratorul Werner Zillich rememoreaza intreaga ist