Filmul asiatic e foarte prizat in Europa de Vest in ultimele 2-3 decenii. Chiar si-n Romania, salile sunt pline atunci cand se proiecteaza filme asiatice in cadrul festivalurilor. Probabil ca atrage exotismul, dar cu siguranta ca si calitatea productiilor asiatice e un motiv serios pentru care europenii il apreciaza. Exista mai multe festivaluri de film asiatic in Europa, dar doua dintre ele sunt mai mari: cel de la Deauville (Franta) si cel de la Udine (Friuli, Italia). Acesta din urma a ajuns la editia a opta anul acesta si, spre deosebire de alte festivaluri, e centrat pe film comercial asiatic. Pentru ca asiaticii produc enorm de multe filme de consum, in principiu pentru piata interna. Ele circula foarte putin sau deloc in afara tarii de origine sau cel mult a tarilor din jur pentru ca sunt filme de inspiratie hollywoodiana, doar ca multe din ele mai slabe decat cele hollywoodiene. Festivalul de la Udine ofera ocazia (unica in Europa) de a vedea panorame ale cinematografiilor din Extremul Orient: China continentala, Hong Kong, Taiwan, Japonia, Coreea (de Sud), Thailanda, Filipine. Pe langa acestea, anul acesta a fost realizata o impresionanta panorama de musicaluri (sau doar filme in care se canta), cu raritati nu doar pentru Europa, ci si pentru Asia - filme de arhiva. La randul ei, Mostra venetiana acorda o atentie foarte mare in fiecare an productiilor asiatice, atentie care a culminat anul trecut cu retrospective de invidiat de cinema japonez si chinez. Cantitativ, Japonia si China par sa o duca cel mai bine. Japonia a avut 356 de productii proprii in 2005, cu 46 mai mult decat in 2004. Iar China (considerat al treilea producator din lume, dupa India si SUA) a produs 260 de filme in 2005 (fata de 212 in 2004). In trecut, industria cinematografica japoneza era preocupata si fericita daca reusea sa tina piept productiei hollywoodiene invadatoare, care a domina