Avem o tara plina de poeti, de insi care la viata lor au scris mai mult decit au citit. In acelasi timp, avem o tara in care miturile stau bine pe soclu, ca sa se cufureasca vrabiile in capul lor genial. Eminescu este unul dintre aceste mituri. In Romania poti face bascalie de oricine, dar daca te-ai luat de poetul nepereche, ai (de)pus-o! Se cufuresc in capul tau sec toti criticii, toti oamenii de cultura despre care nimeni nu-si va aminti peste veacuri. Momentan, acesti critici literari se erijeaza in proprietarii marcii "Eminescu". Si sa nu-mi puneti si voi acum placa aia cu "Eminescu nu apartine nimanui, el este un bun al poporului roman", ca, sincer, ma apuc de scris. Si credeti-ma, n-ati vrea sa dati ochii cu una din poeziile mele. Asadar, dupa cum bine ati remarcat, nu am fost, nu sint si nici nu vreau sa ma fac poet. Poate si pentru ca in bransa asta salariile mi se par mici, basca nici macar bonuri de masa nu iei. E grea viata de poet, mai ales atunci cind nu ai apucat inca sa mori.
Poftim, Eminescu are un noroc de-a dreptul spanchi. Si asta pentru ca, dupa cum am citit in ziarele de joi, unul dintre cele mai importante site-uri culturale din Romania, LiterNet.ro, a lansat un concurs de creativitate intitulat "Pune-l pe Eminescu la produs". Stiu, la prima vedere, treaba asta suna scirbos. Iar o sa se trezeasca unii sa afirme ca noi, romanii, nu avem nimic sfint. Da, si daca am avea, s-ar schimba ceva? Mai bine sa nu ai nimic sfint pe lumea asta, pentru ca daca lucrurile ar sta asa, peste citiva ani, intr-o banala zi de 11 septembrie, s-ar putea sa ajungi sa arunci cladiri in aer. Mai bine sa n-ai (mai) nimic sfint si sa-ti vezi de treaba ta pe lumea asta. Treaba care ar putea incepe prin "rebranduirea", cum se exprima baietii care lucreaza in publicitate, lui Eminescu. De ce nu am avea pe piata, de exemplu, vodca Eminescu. Sau, ca sa mai domolesc
