Ora exacta
Mirmilicii boierului Pogor
Cand boier Vasile intra in ograda, ramase ca la dagherotip: o ceata de handralai cu haine fistichii tocmai se pregatea sa intre in casa, urland de parca veneau tatarii. In usa ii astepta un omulean cu zambet unsuros si barba de tarcovnic, avand atarnata de gat o talanga de boulean.
"Cine-s aistea?", intreba furios boier Vasile. "е... tovarase... domnule... boier Vasile... pai... e galeria de la Poli... au intrare gratuita cu biletul de la meci...", ingaima pierit omuleanul cu talanga, cascand ochii cat cepele. "Da’ tu cine esti?". "Eu...? Pai... sunt Juncian Vaxiliu...". "Si ce cauti la mine in ograda?". "Pai... sunt dereftor...". "Da’ ceva stii sa faci?". "Pai, sunt scriitor...". "Si ce-ai scris?". "Pai, 'Limona, limonada'...". "Lasa-ma cu limonazile, zi ceva mai acatarii...". "Pai, limonazile-s numai de forma, io cu vinu’ si taria mai mult...".
"A, tu esti ala care s-a slobozit pe el, si cu grosul, si cu subtirele, jucand pe masa, la Focsani...". Tarcovnicul cu talanga lasa capul in jos, rusinat. "Si nu esti tu ala care-a cazut in sant, inturlocat cu Cristina Purtulica, cand s-au zdruncinat usile dindarat de la dubita...?". Dom’ dereftor se facu rosu ca racul, lasa nasul si mai jos, apoi ingaima: "Da, da’ sunt dereftor si la 'Tracia literara'...".
Estimp, handralaii urlatori o cotisera spre poarta, speriati de uitatura boierului Vasile. In locul lor incepusera sa apara pe usa, ca gandacii din crapaturi, parazitii obisnuiti ai casei: Vacsian Garcia Jelibon, poet abisal si dereftor la revista "Cofastiri literare"; Daniel Scorbul, poet ambiental si sef al revistei "Speed-back", impreuna cu consoarta lui, Falfamena; Horia Slujniceru, pupator cu vechime, decorat cu ordinul "Gica Petrescu literar", cu spume; Cascaval Traistalaru, fost inspektor cultural de miriste, zis
