Spania comemoreaza astazi 70 de ani de la debutul razboiului civil din 1936-1939 - o veritabila trauma nationala avand in vedere sutele de mii de victime si atrocitatile comise de combatanti. Incheiat cu victoria generalului Francisco Franco, care avea sa conduca Spania pana in 1975, conflictul genereaza si astazi dispute aprinse intre adeptii stangii si cei ai dreptei. Razboiul a fost declansat de lovitura de stat militara din 18 iulie 1936, menita sa dea jos guvernul format dupa alegerile din februarie acelasi an si acuzat de "bolsevism". Franco nu s-a raliat decat mai tarziu puciului, ai carui coordonatori au fost generalii Jose Sanjurjo si Emilio Mola. Moartea acestora in accidente de avion il propulseaza pe Franco, supranumit "El Caudillo", in fruntea fortelor nationaliste. Razboiul a fost presarat de lupte crancene, deseori incheiate nedecis (Jarama, Belcite, Teruel) si de masacre carora le-au cazut victime civilii (in aprilie 1937, localitatea basca Guernica a fost rasa de aviatia germana, inregistrandu-se 1.600 de morti). Treptat, armata nationalista, mai bine echipata si disciplinata (desi inferioara numeric), capata un ascendent asupra celei republicane. Aceasta din urma depune armele pe 1 aprilie 1939. Ilustrat de tablouri ca "Guernica" lui Picasso si de relatarile lui Hemingway sau Malraux, razboiul civil spaniol este vazut ca un amestec de idealism si oroare, ca o lupta intre "fascism" si "bolsevism". Peste 15.000 de lucrari i-au fost dedicate dupa 1939. Cunoscut pentru zelul cu care da jos statuile lui Franco, guvernul socialist condus de Jose Luis Rodriguez Zapatero pregateste un controversat proiect de lege, zis al "Memoriei Istorice". Zapatero, al carui bunic, combatant in randul republicanilor, a pierit in razboi, ar dori sa corecteze o presupusa nedreptate, anume aceea ca victimele franchistilor - marea majoritate comunisti - nu ar fi beneficia