Restaurantul cu terasa Niagara este un loc potrivit pentru petrecareti: seara, o formatie intretine atmosfera cu „hituri“ din repertoriul folcloric sau manelistic, in functie de preferintele clientilor. Insa, in cazul in care preferati un loc mai linistit, fara ca decibelii din boxe sa va dea dureri de cap, este bine sa mergeti la Niagara ziua, terasa fiind o adevarata oaza de verdeata, cu plante multe. Eu, nestiind de existenta formatiei, am ajuns la Niagara seara. Desi speram la o cina linistita, am „indurat“ cu stoicism volumul mult prea ridicat pentru mine al muzicii, desi restul clientilor pareau ca se simt bine. La etajul terasei avea loc o petrecere restrânsa, iar cântareata a intonat „La multi ani!“ pentru sarbatoritul serii. Din meniul localului am ales frigaruile haiducesti, „asortate“ cu o portie de cartofi taranesti si o salata de varza alba. In prima faza, m-a surprins in mod neplacut faptul ca ospatarul nu s-a prezentat la masa insotit si de oliviera, necesara pentru asezonarea salatei. Insa, dupa ce am gustat-o, am realizat ca nici nu era necesar: salata era deja pregatita: sarata, acrita... poate prea acrita.... Frigaruile haiducesti sunt pregatite destul de simplist, dar asta nu inseamna ca nu sunt bune: o bucata de carne de pui, una de porc (muschiulet), ardei, ceapa, rosie... Cartofii taranesti m-au dezamagit insa: ceea ce ma asteptam cel mai mult sa gasesc inauntru n-am gasit: bucatile de sunculita care dau o savoare speciala... Dar, cautând diverse retete de cartofi taranesti, am ramas surprinsa sa descopar ca sunculita nu este obligatorie, desi la restaurantele la care am ales sa servesc aceeasi garnitura ea exista... Insa, la Niagara, preturile sunt pe masura mesei servite: acceptabile, fara sa simti ca faci o paguba iremediabila in buget... Toaleta este bine pusa la punct, desi un pic cam strâmta, mai ales daca este luata cu asalt de tinere d