- Diverse - nr. 140 / 19 Iulie, 2006 Scoala romaneasca de chimie a confirmat Stresul generat la inceput de necunoscut, apoi de presiunea exercitata de competitorii nostri, ofensati ca le-am "suflat" contractul, de stresul preluarii si conducerii proceselor a trecut si, treptat, starea psihica a oamenilor s-a destins. Sentimentul ca problemele tehnice erau stapanite si instalatiile conduse tot mai competent, a devenit o realitate. Mai ramanea, la sfarsitul anului 2004, o incertitudine: se va prelungi sau nu contractul, forma lui initiala prevazand o colaborare de doar 7 luni. S-a prelungit. Ei, de aici, din acest moment, a inceput marea detensionare. Timpul destinat invatarii s-a redus, poate prea mult chiar din partea unora. Oamenii dispuneau de mai mult timp liber si acordau mai multa atentie vietii din jur. Sentimentul de specialist cuprindea tot mai multi baieti, iar piepturile umflate erau, nu intotdeauna justificat, tot mai vizibile. Au inceput sa apara intrebarile: de ce specialistii altor firme, prezente in Combinat locuiau la oras, in Vung Tau, de unde faceau zilnic naveta si noi nu? Treptat, presiunile pe aceasta directie se amplificau si "vointa poporului" se manifesta tot mai evident si insistent, indreptata fiind spre conducerea firmei care era solicitata a aproba mutarea echipei in Vung Tau. 1 februarie 2005 a fost ziua marelui exod: toata lumea s-a mutat in Vung Tau, cam in numar egal la hotel si case particulare, inchiriate. Dupa o experienta de circa o luna, practic toata lumea statea la case particulare inchiriate, grupati pe prietenii sau la intamplare. Fenomenul in sine nu a fost un lucru rau. Era o noua etapa, fireasca, mai ales ca facilitatile unei asezari rurale nu puteau sa se ridice la nivelul celor oferite de un oras. Faptul ca viata de echipa a suferit, la fel si legaturile din cadrul grupului, legaturi ce constituiau un suport mora