Cum citesc „nesmintit“ interviurile tale (te rog sa n-o iei ca o flaterie, ci ca o colegiala sinceritate!), am citit si acela cu Sorin Adam Matei din ultimul numar al Observatorului...
Nu obisnuiesc sa las sa treaca decit lucrurile cu adevarat stupide, asa ca semnalez – iata – o referire a lui S.A.M. la o recenzie de-a mea (aparuta in Dilema veche din iulie 2004, cu titlul O strutocamila), care spune multe despre „obiectivitatea“ autorului in cauza. Zice S.A.M.: „Cel mai mult m-au surprins articolele care au coborit la atacuri personale, de la cele cu adevarat intristatoare, cum ar fi celebrul articol al lui Mihaies s…t, la cele amuzante, cum ar fi cronica lui Alex Leo Serban, care imi reprosa necomplementaritatea culorilor de pe coperta...“ (s. m.)
Mi se pare, si mie, teribil de amuzant ca, dintr-o recenzie de 1.150 de cuvinte, autorul nostru nu si-a „amintit“ decit de o nota de subsol... Dar, chiar si asa, tot nu vad unde m-am „coborit la atacuri personale“?! Coperta cartii este intr-adevar urita, dar, din cite stiu – si stiam si cind am scris recenzia –, nu Sorin Adam Matei este autorul ei…?
Presupun ca ai citit respectiva recenzie (poate fi gasita pe LiterNet la adresa: http:// atelier.liternet.ro/articol.php?art=1631); te vei fi convins ca obiectiile mele sint cit se poate de aplicate – de la analiza ideilor (cam putine...) la cea a exprimarii (cam sarace). Ca autorului nu i-a convenit „cronica“ mea este de inteles; ca nici mie nu mi-a placut cartea dumisale iarasi e de inteles. Ce e, insa, de neinteles (desi...) este felul in care S.A.M. bagatelizeaza obiectiile aduse cartii, reducindu-le la una – cea mai de suprafata (era vorba de coperta!) si cea mai, probabil, „amuzanta“.
Din partea unui sociolog atit de serios si de obiectiv, stabilit in SUA, m-as fi asteptat – recunosc – la mai putina culoare locala...
Cu
