La lumina lanternelor sau a scanteilor provocate de taierea sinelor, cu mainile batucite si salopetele patate de unsoare, respirand un aer cu iz de mucegai si cu o concentratie minima de oxigen, peste o mie de oameni strabat in fiecare noapte galeriile metroului bucurestean. "Conditiile de munca sunt aceleasi ca in 1989. Singura diferenta este ca acum ni se dau manusi", spune, cu fraze scurte si fara prea mare chef de vorba, un barbat trecut de prima tinerete care lucreaza la intretinerea liniilor. "Tot e bine ca avem de lucru", incearca el sa dea o nota de optimism situatiei sale. La ora 23.30, prin statia Piata Victoriei 2 trec ultimele garnituri de metrou, care-i culeg pe cei cativa bucuresteni intarziati in drum spre casa. Activitatea metroului nu se opreste insa, cu toate ca urmatorul tren va trece pe aici abia la ora 5.00 dimineata. Imediat intra in actiune angajatii firmei care asigura curatenia statiilor. Apoi, peste o ora, liniile sunt scoase de sub tensiune si in statie intra, claxonand si cu motorul duduind, un mijloc de transport cu propulsie diesel pe care putini utilizatori ai metroului l-au vazut vreodata. Pe peron asteapta cateva zeci de muncitori de la intretinerea liniilor, care se vor deplasa spre statia Piata Romana, acolo unde trebuie facuta o lucrare. In termeni de specialitate, lucrarea se numeste "refactie de sina tip 60 cu sina lunga de 108 metri pe distanta Districtului 3, Magistrala 2, Piata Victoriei 2 - Piata Romana, linia 2". Mai pe intelesul nostru, in doar cateva ore se vor schimba sinele pe distanta de 108 metri, in curba de la intrarea in statia Piata Romana. Asemenea lucrari au loc aproape in fiecare noapte, acolo unde durata de viata a sinei a fost depasita si uzura incepe sa-si spuna cuvantul. Caracteristica lucrarii este aceea ca ea trebuie efectuata in timp-record, astfel incat la primele ore ale diminetii sa se poata relu