Cum? Romanii "salvati" din Liban, in loc sa fie imbarcati in aeronavele Tarom la Damasc, principala punte aeriana a Siriei, au fost trimisi inca 310 km spre nord, in autocare? Citesc presa scrisa si nu-mi vine sa cred! Ma uit la televiziunile patriei si raman siderat! Se scrie despre repatriatii din Liban si cum au fost ei salvati din infernul de foc al unei tari mistuite de patima razboiului! Vad imagini cu romanii nostri intorsi acasa plansi, obositi, cu ochii desenati de spaima si narile frematande de emotia revederii celor dragi. Multi dintre ei multumesc statului roman ca i-a adus acasa!
Oare, cat de jos putem ajunge ca popor, incat sa inghitim, cu o asa foame de "prostire", josnica telenovela a "statului roman salvator" pentru cetatenii sai, aflati in pericol de moarte in Liban? Comunicatul vesnicului "erou" al neamului, presedintele Basescu, informa natiunea, la 17 iulie 2006, ca sunt cetateni romani "care au fost indrumati spre aeroportul din Aleppo pentru a putea fi imbarcati in cursele Tarom"!
Am crezut ca este o greseala! Pentru ca Aleppo este un oras in nord-vestul Siriei, la granita cu Turcia! Aflat la vreo 310 km de Damasc, care este orasul sirian cel mai accesibil, aproape de granita cu Libanul, inzestrat cu aeroport si legat de Beirut, capitala Libanului, printr-o cale rutiera! Cale prin care toti refugiatii romani au patruns in Siria, in convoaie terestre organizate de Ministerul roman de Externe! Cum? Romanii "salvati" din Liban, in loc sa fie imbarcati in aeronavele Tarom la Damasc, principala punte aeriana a Siriei, au fost trimisi inca 310 km spre nord, in autocare? Majoritatea dintre ei fiind femei si copii?
Dragii mei, stiti ca, in baza relatarilor Associated Press, se ajunge si la 15 ore de rulat intre Beirut si Damasc, datorita distrugerilor provocate de bombardamente pe carosabil (84 km)? Ca pericolul este imens ca ori
