JURNAL DE CINEFIL Mi s-a parut jignitor ca cineva s-a gandit ca ei ar putea fi mici securisti, doar de dragul unei liste care sa apara la stiri. Apoi m-am gandit: am varsta lor, pe mine de ce nu m-au pus pe lista?! S-ar putea sa nu fiu suficient de "formatoare de opinie" sau s-ar putea sa nu contez foarte mult, pentru ca, atunci cand nu scriu aici despre filme si oameni, chiar daca am o functie de conducere, ma ocup de lucruri "glossy" pentru femei. JURNAL DE CINEFIL Filmul la care m-am oprit este povestea unei categorii de barbati care nu vrea sa plece din casa parinteasca, pentru ca acolo e cald si bine, mama pregateste micul dejun in fiecare zi, hainele sunt mereu curate si calcate, iar patul se face "singur" cam ca intr-o camera de hotel. E povestea unui grup social care isi petrece timpul testand imbunatatirile tehnice ale playstation-ului, ducandu-se cu gasca la paintball sau la fotbal.

Pe strada mea, grupul asta se numeste "hahalere care traiesc pe seama parintilor bogatani", in film el e "burlacul de 30 de ani care ascunde oarece frustrari emotionale rezultate din relatiile anterioare".

Americanii se gandesc ca solutia cea mai buna de a da afara din casa parinteasca un asemenea burlac e sa-i gaseasca o iubita cu care sa se mute. Iubita e Sarah Jessica Parker, burlacul e Matthew McConaughey, iar povestea e cu happy end, cu "love" si cu multe replici hazoase pe parcurs.

La noi exista o generatie de 30 de ani care nu a plecat inca din casa parinteasca, dar cel mai adesea (cand nu e vorba de hahalerele de mai sus) cei care raman acolo sunt legati prin obligatii financiare si prin ingradiri care se numesc: n-am casa, n-am loc de munca, nu-mi permit rata pentru ca am alte datorii.

Altfel, pentru un burlac roman de 30 de ani, cu oarece studii si pretentii, perspectiva de a fi dat afara din casa parinteasca e cu haz de necaz si cu depese