De circa o saptamina, Casa Casatoriilor a intrat la apa, si a ajuns la nivelul de Camera a Casatoriilor, unde, daca sint mai multi de 20, nuntasii abia au loc sa intre. Daca ar fi putut, primarul l-ar fi dus cu zaharelul pe urmasii fostului proprietar, dar n-a tinut vrajeala, si a trebuit sa renunte la imobilul somptuos, pentru o camaruta de la parterul Primariei. De la statutul de sala de audienta, in care se adunau muritorii de foame - la propriu- care veneau sa se roage de edili pentru un loc de munca sau un ajutor social, aceasta a fost ridicata la rangul de sala festiva, la care bogatanii care-si permit sa se mai casatoreasca vin sa le citeasca din carte ofiterul starii civile. Acum, in locul duhorilor provenind de la amaritii care n-aveau un acoperis deasupra capului si, implicit, nu aveau nici unde se spala, in camera respectiva se amesteca parfumurile fine ale nuntasilor, si-n loc de vaietele somerilor neindemnizabili, care vin sa-ntinda mina dupa vreun ajutor social, se aud chiuiturile celor care intind mina dupa paharul de sampanie, sa ciocneasca pentru fericirea mirilor.

Locatia este, oricum, una provizorie, dat fiind ca primarul are de gind sa amenajeze o noua Casa a Casatoriilor, intr-un loc predestinat: in cladirea actualului azil de noapte. Acolo se vor face lucrari de reabilitare, iar in final, Cibu promite ca va iesi o Casa a Casatoriilor, de la soare te vei putea uita, dar la ea, ba! Drept este ca s-ar putea ca nici la devizul lucrarilor sa nu ne putem uita, fara sa ne ia ameteala, dar pina atunci, o sa mai curga multa apa pe Dunare, si multe valuri de sampanie in Camera Casatoriilor, pentru ca, deocamdata, abia de discuta despre organizarea licitatiei pentru intocmirea proiectului. Si daca este sa ne intrebati pe noi, avem o banuiala ca, in ritmul in care se rezolva problemele in Braila, de fapt, primarul Cibu n-o sa poata participa la i