„Aici e despre mama, uite-o pe sora-mea, asta e o nota despre mine...“ Aruncati o privire peste umarul lui Tismaneanu, rasfoindu-si albumul cu poze rare furate de Securitate prin gaura cheii. Cititi in soapta si ingroziti-va in gind.
„Este un tinar cu o constitutie fizica slaba, inteligent; are inclinatii spre munca stiintifica de cercetare; foarte naiv si influentabil, fapt care il determina sa-si schimbe usor impresiile despre persoanele cu care intretine relatii...“ Un ofiter de Securitate schitase, intr-o nota de mina, portretul celui care avea sa fie ales judecatorul comunismului romanesc.
„Cain“ si mama
Caligrafiata de un anonim birocrat al delatiunii, nota informativa pare rezultatul unei vizite la Ermina Tismaneanu. Sint, poate, cele mai triste file din dosarul deschis de Securitate in 14.07.1983 sub numele conspirativ „Cain“. Securitatea avea, probabil, un fel de umor ermetic. In Biblie, Cain, „cel fugar si pribeag pe pamint“, isi ucide fratele.
In tinerete, comunismul i-a fost, pesemne, tinarului Tismaneanu un fel de frate vitreg nascut din parinti ilegalisti.
Dar pina sa ajunga sa-si judece fratele ucis, a vinat comunismul, iar comunismul l-a vinat pe el. Pe Ermina, mama ramasa in tara, Securitatea a haituit-o cu lunile.
Citindu-si dosarul intr-o zi torida la Bucuresti, fiul Erminei cade in infernul secret al propriului sau trecut: „Realizeaza cit sint de atasat de mama mea, incearca sa foloseasca aceasta arma psihologica, mergind in vizite dese“. Degetele ii aluneca febril pe manuscris, cautind numele mamei scris cu majuscule.
„Infatuat, dezechilibrat, lipsit de maturitate“
Vizitele incepusera probabil in vara lui ’83, dupa fuga in Statele Unite. Ofiterul de Securitate batea insistent la usa mamei sperind sa patrunda astfel in mintea sofisticata a fiului: „Tisman
