- Diverse - nr. 144 / 25 Iulie, 2006 Cand esti invitat sa spui care este "cel mai mare roman al tuturor timpurilor", inainte de a raspunde trebuie sa intelegi foarte bine intrebarea, de altfel, ca in orice domeniu. 1. In primul rand trebuie sa constientizez ca intrebarea nu ma limiteaza la o anumita perioada de timp, ci imi cere sa raspund care este cel mai mare roman din toata existenta acestei natiuni, sau, si mai mult, din toata existenta acestui neam. Deci nu este vorba de cel mai mare roman in viata, in viata noastra biologica, ci despre cel mai mare roman din viata noastra ca neam. 2. Apoi trebuie sa ma intreb ce fel de mare "roman" : ca personalitate a natiunii romane, ca personalitate din poporul roman sau ca personalitate a neamului romanesc. 3. Si, nu in ultimul rand, sa ma intreb din ce punct de vedere este cel mai mare, dupa ce criteriu trebuie sa-l aleg pe cel mai mare : a) dupa criteriul contributiei la formarea si imbogatirea limbii neamului romanesc ("cres terea limbii romanesti si a patriei cinstire"), adica a limbii romane? (stiut fiind ca limba este elementul definitoriu al unui neam), b) dupa criteriul promovarii numelui sau de neam in lume? (stiut fiind ca contribuie la constiinta de sine a unui neam, ca si a unui om, si felul cum si cat este de cunoscut si recunoscut el in lume), sau, c) dupa criteriul contributiei la formarea, existenta, subsistenta si, eventual, dainuirea (VIATA) acestui neam (asa cum spunem _ ne salutam - majoritatea dintre noi, de dimineata pana seara, atunci cand ne intalnim : "SANATATE !"). Pentru un neam DAINUIREA este precum viata si sanatatea pentru un om. Aceste ultime trei criterii se intrepatrund profund, caci cei care au creat si dezvoltat limba, de fapt au creat si dezvoltat neamul. Cei care "au creat" limba romana sunt multi si necunoscuti. Poate decisiva a fost trecerea la utilizarea limbii romane