REPORTER IN TIGAIE Raman pe marginea trotuarului, aproape de bordura. Caut din priviri in stanga si-n dreapta. Imi lungesc gatul peste capetele trecatorilor intr-un du-te-vino continuu. Unii intra pe terasa din spatele meu, altii isi fac loc la autoservirea de alaturi. Cei mai multi se plimba pur si simplu.
SARUâ MANA, LITORAL. E seara in Eforie Nord. Doi gemeni, cate unul pentru carca fiecaruia dintre parinti, incep sa se paruiasca de la inaltimea la care stau cocotati. Mama ii altoieste profesionist din doua miscari si cum trec de mine incepe plansul. "Ti-am zis eu ca era mai bine sa-i lasam la mama!". Nu stiu daca e vocea tatalui revoltat sau a tanarului care vine din contrasens cu doi canisi in lesa. Duduia blonda din spatele lui nu-l baga-n seama. Pare mai preocupata de posteriorul unui domn care tocmai a coborat dintr-o decapotabila. Vrabia malai viseaza... Eu, asijderea. Dar la propriu. Ca-mi chioraie matele a zi lunga de plaja.
O CINA INTRE PRIETENI. "Haide inauntru!", aud in urma mea. "Credeam ca nu mai ajungi", adauga Catalin Grigorenco, gazda mea din seara asta. "Era gata sa ratezi dansatoarele", zambeste si-mi intinde mana. "Mi-a taiat calea un Phoenix", dau eu sa fac o gluma. "A! Hotelul. Ai gresit drumul, atunci. Nu-i al nostru. Doar restaurantul asta si autoservirea de-alaturi", ma lamureste Catalin in vreme ce ma conduce la masa, dincolo de scarile de lemn, pe terasa ca un pod acoperit de epoca victoriana.
Catalin Grigorenco, gazda perfecta, si domnul Misa, cel care are mereu grija sa nu ducem lipsa de nimic la masa, si-au gasit ragazul de a ne sta o vreme alaturi
Ma asez aproape de capul mesei, pe locul ce-mi fusese oprit, laolalta cu alti cativa. "E o cina-ntre prieteni", imi explica gazda mea. "Faceti cunostinta. Vin si eu imediat", adauga repede si coboara treptele in viteza. Il urmaresc din priviri cum traverseaza tera
