Cu totii asteptam indelung vacanta, pentru a putea face o iesire, si totusi, plecati fiind, ne lipseste ceva. Am fost plecata zece zile in vacanta, la inceputul lunii iulie, intr-o zona de munte, luind o mult asteptata gura de aer verde. insa, ca de obicei cind plec din Bucuresti, imi gasesc cu greu locul departe de biblioteca mea, de calculator si de Internet, adica lucrurile de care sint legata in fiecare zi, ca printr-un cordon ombilical.

Am plecat cu vreo doua-trei carti in bagaj, asa ca dorul de biblioteca mi s-a mai estompat. Ce sa fi facut insa cu calculatorul de pe birou si cu Internetul meu cel rapid? Evident, nu le-am putut lua in bagaj, asa ca n-am reusit decit intr-o zi sa-mi verific corespondenta electronica si la aceasta activitate s-a redus intreaga mea existenta mediatica! Bineinteles ca, la intoarcerea in Bucuresti, casuta de mail imi era doldora de mesaje, iar impresia ca trebuie sa ma reconectez la viata culturala era acuta (spre exemplu, a trebuit sa citesc presa on-line care aparuse cu o saptamina in urma; noroc cu arhivele!). De-abia zilele in care am facut trasee montane la inaltimi aiuritoare, in Retezat sau in Paring, m-au facut sa simt ca nu am nevoie pentru moment de carti, calculator sau Internet, ca traiesc o experienta indestulatoare.

Poate doar dependenta de munte sa-mi mai ostoiasca dependenta de cultura urbana, mi-am zis, luind distanta de autosuficienta mea tehno-culturala citadina! in loc sa-mi incep ziua cu consultarea Internetului, timp de zece zile m-am trezit cu o ocheada aruncata prin crestele fractale ale muntilor. Dupa doi ani de cind n-am mai urcat vara la munte, crestele inverzite incepusera sa-mi para doar constructe culturale, discursuri ecologice sau peisaje fotorealiste pe care le putem vedea pe site-urile turistice. Dincolo insa de mizga culturala, in munti nimic nu pare a fi mediatic, chiar