Intr-un articol din Nature, una dintre cele mai prestigioase publicatii stiintifice din lume, fizicianul Ad Lagendijk1 face o radiografie nemiloasa a lumii fizicienilor. „Cind sint la o conferinta stiintifica, vad o adunare de barbati (da, barbati) agresivi luptindu-se pentru afirmatiile lor stiintifice care duc, in cel mai bun caz, la un minuscul progres. Comportamentul teritorial e vizibil peste tot“...
Asa e si in alte domenii, dar mai ales in chimie, fizica, medicina, in general in stiintele in care se ruleaza acum foarte multi bani. Dar nu e vorba numai de bani, de asigurarea unei prioritati bine rasplatite. E ceva mai mult. Exista, in fiecare stiinta, mode, domenii de cercetare „in care e bine sa intri“, altele de care nu e bine sa te apropii pentru ca stii de la inceput ca, oricit de serios ar fi rezultatul tau, nu ai sa patrunzi cu el intr-o revista buna, nici n-ai sa obtii un post intr-o universitate decenta. Exista coterii, si asta-i, poate, cel mai inofensiv cuvint, oameni care se detesta pentru ca citeaza nume din grupuri diferite si asa mai departe. Cei care-si permit sa se ocupe numai de ce le place lor, fara sa se sinchiseasca de trend-uri, sint niste lupi singuratici, marginali de bunavoie si cu bani (de cercetare) putini. Agresivitatea se manifesta, cum bine remarca autorul articolului, si in violenta referatelor negative de publicare, in tonul unor recenzii, in rapoartele pentru ocuparea de posturi etc. S-a cam terminat, din pacate, cu cercetarea facuta din pura curiozitate si placerea descoperirii. Sigur, la un cercetator adevarat, curiozitatea continua sa fie un motor important, placerea, una dintre compensatiile muncii de ocnas.
Dar in alegerea si tratarea temelor intra, in doze importante, si alte criterii. in primul rind, facem cercetare la norma (inca n-am ajuns la program 9.00-17.00, dar stiu multi care tot incearca
