Gheorghe Iliescu-Calinesti
Nascut: 14 iulie 1932, la Calinesti, jud. Arges
Studii: Institutul de Arte Plasticie „Nicolae Grigorescu“, 1959
Premii:
1967 – Premiul pentru sculptura al UAP
1968 – Ordinul „Meritul Cultural“, clasa a lV-a
1970 – Inclus in Nouveau Dictionnaire de la Sculpture Moderne, Editura Fr. Hazan, Paris
1982 – Membru al Centrului International de Sculptura, Washington, SUA
1984 – Ordinul Muncii, clasa III; Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei Romane
2002 – Marele Premiul al UAP
Acum cind ma gindesc la Gheorghe Iliescu-Calinesti, imi vin in minte cuvintele scrise de el pe un album pe care mi-l daruia in 1991: „Lui Dumnezeu i-a placut lumina si mie pamintul“. Sa fi fost orgoliul artistului sau umilinta celui legat doar de orizontul imediat, de lumea palpabila, pe care o descoperea in fiecare zi? in structura sa, sculptorul a fost un poet. De-a lungul anilor, el a descoperit poezia lemnului, a bronzului, a pietrei, dar in final si pe cea a cuvintului.
Cum am putea defini dimensiunea spirituala a acestei creatii, atit de consecventa idealurilor in care a crezut inca de la inceputuri? Sculptorul s-a simtit intotdeauna legat de acest pamint, de traditia, de natura si de oamenii lui. Acum cind ii privim opera, ne dam seama ca el facea parte din categoria celor ce privesc lucrurile in continuitatea lor, au credinta unui destin al locului, al unui „dat“ pe care trebuie sa-l iei in calcul.
Lucrarile lui Gheorghe Iliescu-Calinesti ne dau sentimentul ca sintem fiii naturii, ca existenta noastra este stapinita de legile firii, ca armonia este data de acordul cu mediul in care traim. increderea in ordinea naturii, in ritmul ei, ne face sa apartinem cosmosului, iar crezul obsedant al sculptorului era „de a lucra in spiritul naturii, care elibereaza artistul de tutela unor ideolog