Mega-scandalul in care au fost aruncate o parte din serviciile secrete romanesti de fuga, previzibila de altfel, din tara a lui Omar Hayssam - unul dintre oamenii de casa ai fostei puteri - face, de fapt, parte dintr-o telenovela autohtona care, cu cei 17 ani pe care-i face maine, poimaine, bate ca intindere si Dallas-ul, si Dinastia, si Sclava Isaura la un loc. Si nu putea fi altfel din moment ce din 90 scena politica romaneasca a fost dominata practic de aceiasi oameni care, in decembrie 89, au preluat nu doar puterea, ci si multe dintre metehnele fostului regim. Cand nu au condus direct, s-au infiltrat si au dezbinat.

Din ‘90 am tot fost martori, tacuti, la episoade similare, penibile si ofensatoare in egala masura, in care s-au schimbat doar eroii principali. Din ‘90 incoace, sub privirile indulgente ori protectoare ale unor oameni din servicii au fost gandite si au prosperat afaceri murdare de anvergura, s-au sudat nuclee de tip mafiot intre infractori, politicieni cu greutate si autoritati ori s-a furat cam tot ce s-a putut fura de la statul roman. Din ‘90 incoace nu am auzit ca unul dintre acesti oameni din umbra - din serviciile care ar fi trebuit sa stie despre tunurile care se pregateau, despre evadarile care se puneau la cale - sa fi iesit in fata opiniei publice si sa aduca dovezi de coruptie la adresa unuia sau altuia dintre mai marii zilei aflat pe post de inger pazitor la capataiul infractorilor cu staif, cum nu am auzit sa fi fost judecat pentru complicitate la astfel de afaceri sau macar sa fi fost scos din sistem pentru neprofesionalism. Cazul Hayssam nu este, asadar, singurul in care oameni din servicii au fost surzi si orbi la ce se petrecea in jurul lor. Sa ne amintim de jaful de la Bancorex, de cel de la Bankcoop ori Banca Agricola, de afacerea Jimbolia, de scandalul Ci-Co, de escrocheria nationala numita F.N.I., tunuri care nu se puteau da