- Politic - nr. 147 / 28 Iulie, 2006 Obstinatia cu care in vara anului acesta (2006), liderii UDMR, in frunte cu Marko Bela, viceprim-ministru, preseaza Coalitia de la guvernare sa voteze Proiectul statutului minoritatilor nationale, mentinand, in mod deosebit, Capitolul despre Autonomia culturala, la care unii parlamentari vor sa se renunte, este cheia care ne dezvaluie fondul intentiilor si semnificatiilor extrem de profunde pe care acest capitol le cuprinde. In conceptia noastra, el constituie chintesenta intregului Proiect de lege. De ce? Pentru ca, prin autonomia culturala, liderii maghiari vor sa introduca prin usa din dos toate "autonomiile posibile" care pot atinge maximum prin excluderea statului roman de a mai lua decizii "cu valoare normativa si administrativa in problemele privind identitatea propriilor etnici romani din zona Covasna si Harghita, dar si a celorlalti, intrucat organele comunitatilor etnice alese de membrii lor dobandesc, prin aceasta lege, statut de autoritate publica. In acest caz, la ce ar mai fi necesar statul roman ? Doar ca ordonator de credite pentru gigantica piramida institutionala, care ar dubla inutil institutiile deja existente ale statului. Liderii maghiari sunt constienti ca in acest areal ei sunt administratorii de fapt, ei iau deciziile cele mai importante, incalcand adeseori insesi prevederile constitutionale, ei fac proiectele de dezvoltare, ei beneficiaza de cea mai larga autonomie, dar vor legitimarea acestei realitati prin adoptarea legii propuse. Ea este impusa nu prin forta dreptului, ci prin dreptul fortei, al santajului politic, al lobby-urilor puternice din cadrul institutiilor europene, al presiunilor exercitate asupra tuturor guvernelor post-decembriste cu care au realizat aliante pagubitoare pentru poporul roman, in general, pentru romanii din Covasna si Harghita, in special. Aspiratia lor ardenta, acum, inai