Asadar, Carol Sebastian, personificare a verticalitatii si intuitiei jurnalistice, voce singulara, care in 2004 nu a putut fi amutita de PSD, a fost turnator la Securitate. De mai bine de o saptamana, despre asta au scris unele dintre cele mai bune condeie din Romania, dar si un Adrian Nastase.

In “Jurnalul national” din 26 iulie, acesta descopera de ce a pierdut alegerile in 2004: fiindca, dirijat de Securitate, Sebastian a trimis, prin editorialele lui, electoratul la un vot in favoarea lui Basescu.

Am amintit excentrica teorie a lui Nastase pentru ca e din aceeasi clasa cu modul in care presa a privit lucrurile. Prietenii carismaticului jurnalist au sarit in aparare, altii s-au bucurat ca mitul Carol Sebastian s-a transformat in fire de nisip.

Oricare a fost pozitia, majoritatea textelor au intrat in categoria opiniilor si s-au concentrat pe problema vinovatiei sau scuzelor lui Carol Sebastian. Prea putine au fost incercarile de a aduce noi date in problema sau de a o aseza intr-un context mai larg, cel relevant: rolul Securitatii in comunism.

Or ceea ce s-a scris include cel putin o intrebare necesara.

In “Cotidianul” din 21 iulie, jurnalista care l-a deconspirat pe Carol Sebastian, Mirela Corlatan, relateaza ca la inceputul lui iunie a fost abordata de un anume “Inginerul”, care i-a livrat informatia. Prin urmare, cineva l-a oferit pe Sebastian presei, si nu presa l-a gasit pe Sebastian.

Mirela, dar si alti colegi, ar trebui sa se intrebe (si sa raspunda) cine era “Inginerul” si de ce a livrat acele note.

In loc de asta, dezbaterea s-a concentrat pe vinovatia lui Sebastian, or, sa fim seriosi, nu notele informative ale lui Sebastian l-au mentinut pe Ceausescu la putere, la fel cum nu editorialele aceluiasi l-au dat pe Nastase jos de la putere. “Cotidianul” a facut ceea ce trebuie facut a