Societatea romaneasca este invitata sa inlocuiasca cirdasia cu un exercitiu de sinceritate Aproape ca nu-i zi in care sa nu traim cite o surpriza "securista". Cutare, jurnalist de marca, a fost informator al Securitatii. Alti ziaristi, foarte bataiosi de felul lor, au colaborat si ei cu serviciile secrete din vremea "Odiosului". Mai grav, Cutarescu, fiu de mare disident, a turnat si el pe la Secu. Daca si acesti oameni, a caror virulenta fata de vechiul regim si cumplita sa politie politica credeai ca provine dintr-o imensa sete de dreptate, se dovedesc informatori, atunci ce mai putem spune despre marea masa a turnatorilor? Dar sint toti acesti informatori la fel? Dupa 1989, in lipsa unui cadru organizat si doritor de clarificari, s-a discutat mult, dar aiurea despre vechea Securitate. Cine a recunoscut ca a colaborat cu serviciile secrete a subliniat, de fiecare data, ca nu a facut rau, ci numai bine intregii umanitati. Altii, despre care se stia ca au torturat si omorit romani vinovati doar pentru ca au avut curajul de a se pozitiona critic fata de regimul comunist, au dat vina pe superiori si pe ordinele pe care erau obligati sa le indeplineasca. Cei care n-au recunoscut colaborarea cu Securitatea sint astazi negustori cinstiti si foarte bogati. Mai mult, se spune ca in spatele fiecarui tinar de mare succes in afaceri se ascunde un colonel de Securitate. Totusi, au existat, in Romania, si "securisti buni"? Traian Basescu afirma ca da, societatea civila sustine ca nu. Dar "turnatori buni" au existat? Cu alte cuvinte, putem socoti ca exista diferente de nuante intre diferitele categorii de informatori? Este la fel de vinovat un copil de 14 ani care i-a pirit la Securitate pe tovarasii sai de joaca (oare ce putea spune despre ei?) ca un individ care s-a oferit singur sa-si dea in git vecinii, prietenii si chiar familia? Se poate compara un om care, arestat pentru co