BUCATARIA DE ALTADATA Despre laptele de pasare aflam din miturile sau povestile multor popoare. Se spune ca in alte vremi, femeile, cand doreau sa-si domoleasca efectul sagetilor lui Cupidon cu alti barbati, isi trimiteau "titularul" "la dracu-n praznic" sa le aduca lapte de pasare. Imbroboditii cavaleri plecau peste mari si tari, suportand grele incercari ale fizicului si spiritului pentru a satisface pofta... gastronomica a Dulcineei sau cum s-o fi numit ea.
Legenda spune ca pasarile paradisului isi hraneau puii cu acest lapte. Gustat de om, efectele erau: imunitate la boala si invulnerabilitate la arme. Pasarile, pe atunci (!) nu erau mamifere si, ca atare nu isi hraneau puii cu lapte. Vorba de basm "lapte de pasare" semnifica altceva, rar intalnit, greu de obtinut, un indemn la depasirea limitelor omenesti.
Folclorul romanesc, pentru a marca teluri neatinse, sintetizeaza aceasta prin expresia: "O fi imparat, o avea totul, dar nu a gustat lapte de pasare". Se pare ca expresia vine de la grecii antici. O amintesc Aristofan, Strabon, Luchian si altii. Dupa spusa lui Strabon, poetii antici slaveau fertilitatea Insulei Samos, situata in partea estica a Marii Egee (astazi obiectiv turistic ravnit de cei care ajung pe tarmurile Turciei), deoarece acolo s-ar afla Edenul si "laptele de pasare". Utopiile au si ele un izvor. Ornitologii, acesti oameni de stiinta care stiu totul despre pasari, au atestat ca laptele de pasare exista, dar nu la toate pasarile. Spre pilda: hulubii, sticletii, pinguinii imperiali, flamingo sunt alesele din regnul inaripatelor cu proprietati de "vacuta". Laptele lor seamana cu branza de vaci grasa. Puii sunt hraniti aproximativ o luna cu acest produs.
INVENTIVITATE. De la basm la realitate, pasul a fost facut de inventivii maestri cofetari. De la tara la tara, fantezia lor (materializata intr-o paleta diversa de forme si culori,
