Euforia revolutiei portocalii s-a risipit repede si, dupa patru luni de criza politica, Ucraina pare sortita sa revina, incet, dar sigur, in stransoarea fratelui mai mare rus. Tot mai izolat si neinteles, presedintele prooccidental Viktor Iuscenko traia, ieri, o zi cruciala a mandatului. Cea in care trebuia sa aleaga: ori il numeste premier pe fostul sau contracandidat la prezidentiale, prorusul Viktor Ianukovici, ori dizolva parlamentul - impregnat, si el, de prorusi. Desi nu e marinar la baza, ca omologul sau de la Bucuresti, Iuscenko este obligat sa navigheze intre Scylla si Caribda. Daca l-ar numi pe Ianukovici prim-ministru, incertitudinea politica ar lua sfarsit. A doua alternativa presupune convocarea alegerilor anticipate, cu mari riscuri ca in Rada de la Kiev sa intre si mai multi adepti ai "prieteniei fratesti" ruso-ucrainene. In ambele cazuri, pretul ar fi indepartarea de Occident. Lider al Partidului Regiunilor, castigator al scrutinului din martie, Ianukovici nu si-a ascuns niciodata rusofilia si idiosincraziile provocate de euroatlantism. In plus, este si foarte hotarat, amenintandu-l deschis pe Iuscenko ca, daca nu-l pune premier, va initia in parlament procedura suspendarii sale din functie. Marti, intre cei doi a avut loc o discutie de noua (!) ore, fiind evocata "o anumita intelegere reciproca", in special in privinta pastrarii unitatii Ucrainei si renuntarii la federalism. Dar in privinta orientarii pe plan extern unul trage "hais" si altul "cea". Or, in conditiile in care prerogativele prim-ministrului au fost extinse printr-o recenta reforma constitutionala, asta echivaleaza cu un adio spus doritei (de catre Iuscenko) aderari la NATO. Cealalta varianta, dizolvarea parlamentului, este ceruta in strada de numerosi simpatizanti ai charismaticei Iulia Timosenko. Acestia mizeaza pe faptul ca alegerile anticipate, ce ar trebui organizate in termen