Singura legătură între ultimele două romane ale lui Nichita Danilov - Tălpi. Şotronul (2004) şi Maşa şi Extraterestrul (Editura Polirom, 2005) - e o idee (convingere? certitudine? "paradigmă"?), după care lumea bizarului Bikinski din primul roman şi a "babulei" Tatiana din cel de-al doilea este una care se creează singură, cu forţa pe care o dau eresurile, credinţele, "păgînătatea", dar şi credinţa în Dumnezeu - totul într-un amestec unde se distilează întîmplări nemaivăzute, figuri antologice, conflicte între lumi şi civilizaţii. Iată ce credea Bikinski din Tălpi. Şotronul: "E foarte posibil ca între lumea din interior şi cea din afară să existe o strînsă corespondenţă. Una să fie oglinda celeilalte. Un fel de clepsidră de imagini, în care realitatea şi ficţiunea să se completeze reciproc. în cazul în care se produce un amestec între cele două Ťentităţiť, ia naştere o altă formă de conştiinţă, mai evoluată, desigur, care, împrumutînd elemente din ambele părţi şi eliminînd impurităţile şi bruiajele, ajunge la esenţa percepţiei, cunoaşterii şi a intuiţiei, ba chiar trece dincolo de graniţele acestora, atingînd, ca să zicem aşa, intangibilul şi ajungînd pînă aproape de cunoaşterea veşnică şi de Dumnezeu". La fel, lumea bunicii Tatiana din Brodina "era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopţilor petrecute în singurătate şi al zilelor lipsite de griji, dar şi de bucurii ce se rostogoleau una după alta, ritmic, monoton". Atît este relaţia între cele două romane, ţintind către felul de a scrie şi de a percepe lumea, propriu întregii literaturi (poezie, proză, publicistică) a lui Nichita Danilov.

într-o altă ordine, mulţi autori români contemporani ne-au obişnuit cu tot felul de motto-uri, pe alese, fără nici o legătură, apoi, cu lăuntrul cărţilor pe care le prefaţează şi, într-un anume fel, sînt somate să le "gestioneze"; Nichita Danilov face, din nou, altfe