Astazi, in Romania, exista inca putine investitii care sa porneasca de la firul ierbii si sa creeze locuri de munca. (...) Instabilitatea mediului economic si declinul indicatorilor macroeconomici constituie argumente solide in detrimentul investitiilor pe termen mediu si lung in tara noastra. Saptamana trecuta am fost anuntati ca Romania va inregistra in trimestrul al doilea al acestui an o crestere economica de peste 7 procente. Mai mult, investitiile straine directe trebuie sa ajunga in 2006 la suma de 8 miliarde de euro, cu tot cu banii pentru BCR. Optimismul guvernantilor trebuie totusi temperat cu o analiza mai serioasa asupra realitatilor cotidiene ale economiei nationale.

Ce reprezinta de fapt suma de 8 miliarde de euro pe care autoritatile s-au grabit sa o contabilizeze ca investitii straine? O privire mai atenta asupra cifrelor oficiale sugereaza ca cea mai mare parte a banilor intrati in economia romaneasca sub forma de investitii straine directe sunt, de fapt, imprumuturi acordate de firmele-mama companiilor din Romania. Perioada de timp pentru care aceste fonduri raman in tara noastra este relativ scurta, pentru ca imprumuturile sunt returnate dupa o vreme.

In aceste conditii, se ridica intrebarea daca aceste investitii straine directe sunt formatoare de locuri de munca? Creeaza ele valoare adaugata economiei romanesti? Numai anul trecut, peste 60% din sumele investitiilor straine directe au fost imprumuturi de la "mama la fiica". Miliardele de euro au fost transformate in moneda locala la momentul intrarii in Romania, plasate in banci la dobanzi mari - aprecierea monedei nationale anul trecut a fost de peste 12% - , iar la scurt timp au fost din nou transformate in moneda europeana si rambursate firmelor-mama, cu profituri de peste 15%-20%. Acesti bani nu au creat nici un loc de munca in economia romaneasca. In schimb, au "dat de lucru"