Zilele trecute am avut placerea de a ma intilni cu un grup de ONG-isti din Republica Moldova. Venisera la noi intr-o scurta vizita de studii, ceea ce mi-a prilejuit niste discutii pe care, de altfel, nu eu le-am iscat. Oamenii stateau calare pe bulversant de multele posturi de televiziune pe care le avem si incercau sa surprinda o particica din realitatea cotidiana a Romaniei. Asa s-a facut ca o intrebare, pusa cu candoare, m-a luat prin surprindere: de ce-si biciuiesc romanii serviciile [de securitate]? in Republica situatia este exact invers, cetatenii au incredere in serviciile lor si oricine considera ca este o mindrie sa fi colaborat cu Securitatea statului, iar politicienii vorbesc de bine Securitatea la unison.
Ce puteam sa raspund la o astfel de intrebare neasteptata? Nu imi pusesem problema ca romanii si-ar biciui serviciile, ci, poate, cel mult ca ei ar incerca sa plateasca niste polite unor structuri, probabil urmasele serviciilor care i-au inspaimintat timp de citeva decenii. Dar, pina la urma, sa vedem daca romanii chiar isi biciuiesc serviciile si, daca este asa, de ce o fac. Primul raspuns ar putea fi acela ca le biciuiesc ca sa le struneasca. Dar pentru ca avem o caruta de Alianta cu mai multi birjari, evident ca serviciile sint biciuite din mai multe parti, asa incit nici ele nu stiu de cine sa mai asculte.
Pe de o parte, Presedintele Basescu le ingrijeste, le incurajeaza si le fidelizeaza, dar le mai si cearta, pretinzind demisii cind crede el ca este cazul, iar, pe de alta parte, o asa-numita „monstruoasa coalitie“ incearca sa limiteze controlul unui singur om asupra tuturor serviciilor. Bine, acum democratii nu stiu ca nefericita comparatie-metafora „monstruoasa coalitie“ este o sintagma in defavoarea presedintelui: a fost introdusa in cartile de istorie catre de comunisti pentru a denumi o opozitie atipica la domnitorul Cuza,