Localitatea Poiana Sibiului, din judetul cu acelasi nume, este cunoscuta in toata tara pentru mestesugul oieritului si ai ei ciobani, pe care poti sa-i intalnesti pretutindeni.
Vasile Nicoara, un tanar din aceasta comuna, deprinsese dragoste fata de o alta meserie decat ai sai, olaritul. Si era tare priceput, incat toti ciobanii din familia sa se mandreau cu el. Baiatul abia terminase armata la o unitate militara din Resita. Acolo isi facuse un prieten, pe Nicolae Tatomir, ce era din localitatea Crivaia, judetul Caras-Severin.
O scrisoare alarmanta
In luna octombrie 1964, stiind cu ce se ocupa familia lui Vasile Nicoara, i-a trimis o scrisoare prietenului sau in care ii spunea ca CAP Crivaia are mare nevoie de un cioban calificat. Cum Ionel Nicoara, fratele lui Vasile, in varsta de 26 de ani, nu avea o alta oferta din alta lo-calitate din tara, s-a oferit sa se duca la Crivaia.
Partile s-au inteles intr-o urmatoare convorbire telefonica si, la inceputul lunii noiembrie 1964, Ionel Nicoara a poposit la poalele Muntilor Semenic. Dupa ce si-a luat in primire postul de cioban la oile CAP-ului Crivaia, el a tinut legatura cu familia din Poiana Sibiului prin scrisori.
Scrisorile primite de la el erau placute si cu vesti multumitoare. Ultima scrisoare, expediata de Ionel la 23 februarie 1967, era insa alarmanta. El scria ca are conflicte cu fratii Dumitru si Petre Dolea, ciobani din localitatea, cu care lucra impreuna. "Am sa ma plang la conducerea CAP-ului, la organele de partid si chiar la postul de militie."
Verificari pe cont propriu
Deoarece de la aceasta scrisoare timp de trei luni Ionel n-a mai dat nici un semn, Vasile s-a urcat in tren si a plecat la Crivaia. Ionel nu mai era la stana, de oi ingrijindu-se fratii Dumitru si Petre Dolea, precum si un mezin, Iosif Dolea.
"Unde este fratele meu?", l-a intrebat Vasile pe Du