Ii spun lui Serban Cionof, la o cafea, ca vreau sa zic ceva diseara, la emisiune, despre asaltul toapelor cu bani asupra presei. Comentariul meu la ultima lovitura de rasunet pe ceea ce unii numesc, fara a sesiza ironia, piata media: Sorin Ovidiu Vantu a achizitionat grupul de presa Catavencu.
Pe Serban Cionof il stiu de pe vremea Scinteii Tineretului. Tip destept, citit, dar lesne tentat sa-si risipeasca talentul in taifasuri de cafenea. Imi zice: ia de la Biblioteca (Biblioteca Academiei, de unde am dat o fuga pana la terasa, voind sa-mi iau si un pachet de tigari) Literatura de partid si presa de partid a lui Lenin. Da, imi amintesc. E vorba despre un faimos articol al lui Lenin prin care se demonstra sau, ma rog, voia sa se demonstreze dependenta scriitorului, a artistului, in general, de "sacul cu bani".
LA TAIFAS. Terasa e aproape pustie. Vine sa ne ia comanda o juna cu o fusta nationalizata la maximum, scunda si cu carnea pietroasa. Genul butuc. Cateva mese mai incolo, un nouveau riche ii spune la telefon managerului (asa aud eu, manager!) sa faca o plangere la politie impotriva cuiva. Probabil ca telemobilistul nostru a fost furat, escrocat sau inselat. Ceva ce poate fi parat la politie. Ma rog! Citesc Jurnalul principesei Ileana - ii zic. Cine, aia, care a trait cu Bodnaras?! Despre relatia dintre Ileana si masculul bolsevic as fi vrut sa-i spun lui Serban Cionof. Mi-a luat-o inainte. Confirmand banuiala mea ca nu numai o amicitie de idei (asa-i zice impricinata!) a fost intre cei doi. Mai vorbim despre: nevoia de stanga in Romania de azi, ura pe care ne-o starnesc toapele postdecembriste, asa cum intelectualilor dintre cele doua razboaie le starneau ura toapele Malaxa si Mociornita, despre cat de tampiti eram inainte de 1989, cand nu credeam o iota din spusele lui Vladimir Ilici Lenin. Care Vladimir Ilici ar putea fi republicat azi pe post de an
