"Am 34 de ani, dar nu ma simt pregatita sa fac un copil".
Draga doamna Sanziana Pop,
Veti putea considera demagogica aceasta scrisoare, intrucat la intrebarea pe care v-o adresez, singura persoana care poate raspunde sunt chiar eu. Pe scurt: sa fac sau sa nu fac un copil? Desi am 34 de ani si biologic am intrat deja in alerta sufleteste, nu ma simt pregatita pentru acest act. Practic, nu-mi lipseste nimic. Am un sot care ma adora, niste parinti iubitori si ocrotitori, care abia asteapta sa se vada bunici, niste socri cu o gospodarie superba in Ardeal, care tanjesc sa auda glasuri si rasete de copii, prin curte si prin gradina. Dar desi povestea pare perfecta, ceva ma impiedica sa intru in ea. Imi lipsesc dorinta, entuziasmul, bucuria aceea nebuna pe care am vazut-o la alte femei. Sunt economista, lucrez in conducerea unei firme de produse cosmetice si marturisesc cu mana pe inima ca meseria ma preocupa mai tare decat gandul de a avea un copil. De altfel, nu vreau sa fac un copil doar pentru ca asa trebuie. Ca sa las in urma ceva. Doresc sa ma implic cu toata fiinta mea in cresterea lui, dar pentru asta imi lipseste curajul. Nu stiu daca voi fi in stare sa mi-l asum in totalitate, fara regretul ca-mi complica viata, extrem de echilibrata, pe care o duc in prezent. Banuiesc ca maternitatea este o daruire totala, exclusiva, ori eu am in viata lucruri la care nu voi putea sa renunt. Nu va cer o solutie care sa ma ajute sa ma decid, ci doar o opinie, care sunt sigura ca imi va fi de folos. Am mare nevoie de sprijin. Va multumesc,
Alunica din Brasov
Draga Alunica,
Pentru femeile care nu au copii, sfaturile mamelor pot parea exaltate, de neinteles. Maternitatea este un miracol care nu se poate explica, el trebuie trait "in direct". S-ar putea vorbi doar despre un fel de lumina asezata deasupra femeii care zamisle