S-a stins putin scandalul “Omar” - in care serviciile secrete fusesera aratate cu degetul, de unii pentru neimplicare, de altii pentru prea multa implicare - lumea asteptand, probabil, ca sirianul sa-si rosteasca in tihna rugaciunile la Mecca si sa se intoarca in Romania. Nu inainte de a-i suna pe anchetatori sa trimita mascatii dupa el, sa-l intampine la intrarea in tara. Iata ca a fost deschis un altul, desi e vechi de cel putin cinci ani, care are in centrul sau tot baieti cu ochi albastri. Acest ultim iesit la iveala scandal romanesc, care pune in lumina reflectoarelor infiltrarea unor agenti sub acoperire in presa, seamana intr-o oarecare masura cu scandalul “Schimdt -Eenboom”, izbucnit in 1993 in Germania, pornit cu o infiltrare de agenti in presa si finalizat cu un insucces, dar cu punerea intr-o lumina proasta a unor jurnalisti, banuiti a fi “infiltrati” in servicii. Poate, visand la o decredibilizare a presei pe termen lung, inaltii ganditori romani ai anilor 2000 - 2004 au pus indigoul german pe realitatea romaneasca, dar au sarit peste inceput, urmarind indeosebi finalul. Motivele care au stat la baza celor doua scandaluri sunt diametral opuse. In timp ce in Germania Serviciul Federal de Informatii Externe a recurs la aceasta masura in incercarea de a ajunge la “insiderul” care in anii ‘90 i-a fost lui Schmidt sursa intr-o carte - care, devoaland niste operatiuni ale acestui serviciu, l-a pus in lumina negativa - in Romania S.R.I.-ul si-a infiltrat cartite pentru ca... “a fost necesar”. La fel, diametral opusa va fi, probabil, si reactia autoritatilor romane fata de cea a autoritatilor germane. Daca in urma acestui scandal, iesit la iveala in 2005, Guvernul german a interzis recrutarea de jurnalisti si supravegherea institutiilor de presa din Germania de catre agenti infiltrati, la noi, insa, nimeni nu a anuntat sa fi cerut o ancheta, desi “cartitele” desc