Cuprinsa de frenezia deconspirarilor, societatea romaneasca pare sa fi uitat tocmai scopul principal al acestei actiuni Un "securist" - fie el agent sau doar informator al serviciului secret de dinainte de 1989 - are doua moduri principale de a contracara o eventuala acuza ca a facut politie politica. Fie neaga cu vehementa acuzatia si chiar il da in judecata pe acuzator - vezi cazul Ristea Priboi, fie recunoaste colaborarea cu Securitatea, dar insista ca toate actiunile sale au fost cit se poate de "fair". Nici usturoi nu a mincat, nici gura nu-i miroase. Celebrul caz "Felix" este caracteristic in aceasta privinta. Atita vreme cit dosarele "securistilor" au fost puse la adapost, Dan Voiculescu a pozat, la un moment dat, chiar in victima a serviciilor, dar cind adevarul a iesit la iveala, liderul conservator si-a dat arama pe fata. Schimbindu-si brusc tonul, senatorul PC a subliniat ca rapoartele sale aparau Romania de atacurile capitalistilor murdari. Mai mult, pentru a-si ascunde lipsa de caracter dar si pentru a dilua gradul de responsabilitate proprie, Voiculescu nu a uitat sa adauge ca, pina la urma, toti romanii au colaborat cu Securitatea. Din pacate, afirmatia conservatorului a atins un punct nevralgic. Fara a decadea intr-atit incit sa se transforme intr-un popor de turnatori, romanii nici nu au avut curajul sa se ridice impotriva regimului comunist. Cu mici exceptii - iar aceste exceptii trebuie cu atit mai mult respectate -, romanii s-au complacut intr-o situatie mizerabila, traind intr-o lume de lipsuri, condusi de un cizmar agramat si haituiti de o Securitate omnipotenta. Oricit de trist ar parea, tabara veritabililor disidenti a fost infinit mai mica decit cea a turnatorilor. Tocmai de aceea este de mirare isteria care a cuprins brusc societatea romaneasca, tot mai avida de "deconspirare". S-a vorbit de copiii informatori, apoi de jurnalistii turnatori