Defileul Jiului.Mai sunt doar 30 de kilometri până la Petroşani, asfaltul e bun, dar puţini şoferi au reuşit să străbată această distanţă în mai puţin de 40 de minute. Dificultatea Defileul Jiului.

Mai sunt doar 30 de kilometri până la Petroşani, asfaltul e bun, dar puţini şoferi au reuşit să străbată această distanţă în mai puţin de 40 de minute. Dificultatea curbelor, avertismentele semnalate de indicatoare la tot pasul (apariţii de animale sălbatice, cad pietre, depăşirea interzisă etc.) şi, nu în ultimul rând, diversitatea "decorurilor" îi obligă şi pe cei mai experimentaţi conducători să reducă viteza până la controversata limită "a evitării oricărui pericol".Printre arborii şi arbuştii de pe marginea şoselei se întrezăreşte, din când în când, apa învolburată a Jiului, iar dacă ai deschis geamul maşinii, vuietul râului va acoperi până şi muzica din boxe.Stâncărie în stânga, stâncărie în dreapta, ca pe orice defileu. Aici avem însă şi ceva în plus: pe sub aceşti munţi trece şi o cale ferată pentru care s-au săpat nu mai puţin de 48 de tunele. Dintre ele, şase au "ferestre", şi tot acest ansamblu dovedeşte că muncitorii au dislocat pentru construcţia lui, în câţiva ani, mai multă stâncă decât a măcinat însuşi Jiul de-a lungul mileniilor. Drumul de fier trece prin(tre) munţi la o înălţime de 20-50 de metri deasupra celui asfaltat; de aceea, se spune că unul este defileul văzut din maşină, cu totul altul este defileul văzut din tren. Bineînţeles, merită încercate ambele variante, măcar de dragul peisajelor.

Câteva legende

În afară de traseul în sine, aici sunt şi câteva locuri despre care se spune câte o legendă. De exemplu, în cea mai strâmtă trecătoare ar fi funcţionat, cândva, un fel de vamă a hoţilor. Este imposibil să treci muntele ocolind această zonă, astfel că "vameşii" din vechime şi-au instalat taberele tocmai aici - mărturie st