In 1995, pe cind ma aflam pentru trei luni la Milano, in calitate de fericit posesor al unei burse Tempus, am profitat de cunostintele mele printre universitarii locului pentru a incerca sa incropesc o carte de interviuri cu unele dintre personalitatile proeminente ale lumii academice milaneze. Era, recunosc, si o incercare de a cunoaste, dincolo de stagiile in biblioteca si participarea la diverse seminarii si mese rotunde, mediile intelectuale care asigurau in nordul Italiei continuitatea de preocupari si altitudinea demersurilor caracteristice unei vieti culturale mereu stralucite.
S-a nascut in acest mod proiectul unei carti de interviuri realizata pe loc, dar inca inedita, a carei actualitate nu s-a estompat deloc in cei mai bine de zece ani scursi de atunci. in acest context, intr-o dimineata, beneficiind de introducerea generoasa a profesoarei Alessandra Tarabocchia Canavero, am ajuns in cabinetul profesorului filozof Giovanni Reale, marea personalitate cu care se mindrea Universitatea Catolica din Milano. Temperamental, aulic, dar cordial si chiar jovial, profesorul m-a primit regeste, acceptind fara protocol sa raspunda intrebarilor mele, daruindu-mi citeva dintre cartile domniei sale si prezentindu-ma colaboratorilor sai apropiati.
Am ramas de atunci mereu cu sentimentul ca in cultura noastra o anumita valenta ramine neocupata pina la traducerea contributiilor acestui investigator neobosit al idealismului antic si, in general, al antichitatii clasice. M-am straduit chiar pe loc sa fac ceva in directia repararii acestei carente, publicind in revista Vatra un fragment dintr-o scriere a dascalului de filozofie antica si medievala, impreuna cu interviul obtinut in acea vara fertila.
Astazi revin asupra figurii carturarului italian spre a saluta o prima, excelenta, aparitie din opera vasta la care a trudit de-a lungul unei viet
