La Galeria "Apollo", cei dornici de desfatari vizuale au prilejul in aceste zile de toporeala caniculara sa descopere un nume relativ nou pe afisele marilor incinte expozitionale, dar, mai ales, un univers pictural vibrant prin tonicitatea lui juvenila si exotic prin insolitul energiilor cromatice pe care le disloca. Gabriel Cercel este identitatea artistului, ce se afla la cea de-a doua expozitie personala, intr-o cariera inceputa, profesionalmente vorbind, doar cu doi ani in urma dupa o absolventa girata de autoritatea unui maestru de talia lui Teodor Moraru.
La varsta la care altii sunt in plina forta creatoare, Gabriel Cercel se afla abia la inceput. O experienta paradoxala nascuta dintr-o irepresibila pasiune, pe care si-a intretinut-o in surdina, cu demnitate si credinta. In fond, se afla, la capatul multor sacrificii si privatiuni, chiar in miezul idealului, pe care si l-a migalit cu tenacitate si neabatuta speranta in a-l implini. In ceea ce il priveste, nu poate preciza dozajul "talentului" care l-a impins in aceasta aventura a vietii sale. Dar stie foarte bine cata truda trebuie sa zideasca, zi de zi, pentru ca dramul acela de talent sa nu se naruie.
O face metodic, constient, sistematic in atelierul sau, intr-o laborioasa straduinta cercetatoare, pictura fiind domeniul ce ii ascunde inca multe taine, impingandu-l totodata in calea multor tentatii facile carora incearca, experimentand, sa le dea un sens. Expozitia de la "Apollo" este, in buna masura, ilustrarea unor astfel de preocupari.
Primul impact vizual pe care il provoaca pictura lui Cercel este intempensiv. Forme si culori compun o imagine eclatanta, dominata de galbenuri, albastruri, game de rosuri, verzuri in tonuri saturate, in care par sa pluteasca, ca intr-un fabulos lichid amniotic, fapturi dintr-o realitate onirica, aproape fantastice, invocand o lume de basm. Un ba
