In dimineata ce se naruie acum sub toropeala verii, traiesc o stranie revelatie. Si-n ciudata revelatie imi pare ca subconstientul nu-i altceva decat cainele din copilarie. Un caine credincios si dornic de libertate, pe care-l slobozim la culcare si care umbla haihui prin trecutul sau viitorul nostru, in timp ce noi dormim. "Ia vezi ma, puta, tacto-mare vine din drum!?", ma invaluia cu vocea ei moale ma-marea, cat sa ma supun fara nazuri. Afara se amurgise de-a binelea, iar bunica priveghea pe muteste ceaunul cu mamaliga. In focul abia mocnit ardeau tulpini uscate de floarea-soarelui, care trosneau icnind si imprastiind pe vatra din ogeac scantei sprintene si rosietice. Ieseam la poarta si priveam in lungul liniei, doar-doar il zaresc pe bunic, plecat pe amurgite la rascruce sa dezbata, cu alti tarani de-ai lui, soarta incalcita a Universului. Pana la susaua mare nu se vedea nimeni prin praful ridicat de copitele vacilor intoarse de la izlaz. Paseau agale cornutele, calcand apasat tarana fierbinte de vara si balanganindu-si ugerele umflate de laptele ingrosat de iarba aspra a Geraiului. Mugeau plictisite, cu balele zdrentuite de adierile vanticelului de campie starnit din senin. Se opreau din loc in loc si smuceau din capetele uriesesti, ca sa se apere de intepaturile mustelor si taunilor ce roiau sacaitor deasupra lor. Iar cu cozile aruncate spasmodic pe spinarile curbate goneau vampirii inaripati, starniti de sangele dulceag al blandelor bovine. In dreptul duzilor, animalele intindeau boturile umede peste ulucile innegrite de ploi si insfacau ghemotoace de frunze fragede. Treceau mai departe rumegandu-le lenos si-si frecau salele de stalpii de telegraf manjiti cu pacura. Ce spectacol mai era si asta ! Cand ajungeau "acasa", rumegatoarele izbeau in gard cu coarnele rasucite si stapanii le manau, incapastruite, in sopru, unde le tesalau si le mangaiau parinteste