Care va sa zica, pe cont exclusiv propriu, intre doua lumi care isi disputa acerb interesele, n-am putut fi decit jalnici. Sa admitem, totusi, ca nici acum ideea vasalitatii si protectoratului n-a inceput sa miste in capul generalului, ca pretinsul d-sale "vector" e inca rigid si strabate in linie dreapta, consecvent, prin molozul conjuncturilor. Vizita recenta a lui Voronin la Moscova este pe buzele tuturor. M-am simtit tentat sa incep anume astfel, deoarece ziarele noastre abunda fie de stiri, fie de comentarii in legatura cu acest eveniment - si simpla lor rasfoire (nici macar lectura pe diagonala!) iti da un sentiment cam terific de importanta. Dincolo de amanunte si supozitii, de insinuari sau diatribe, oarecum prin simpla palpare a paginii de tipar (iata ce ustensile foloseste uneori cronicarul!), simti ca intrevederea cu Putin devanseaza cu mult cadrul obisnuit al protocolului, ca e susceptibila sa ne jaloneze pe termen lung. Care-i baiul, atunci, ce se intimpla? Iau citeva elemente din Timpul (nr. 137, 11 august 2006), curioase prin ele insele si creditabile macar pentru uzul intern al demonstratiei, pentru coerenta unui posibil scenariu. Primul e ca Voronin a plecat la Moscova pe furis, fara a-si pune in chestiune partenerii de coalitie. Pe linga faptul ca e lipsit de fairplay (desi a raporta asemenea notiuni la figura generalului e pur delict de ingenuitate), gestul sugereaza, cred, si o semnificativa turnura de atitudine. Rosca, iacata, par a spune aparentele, nu mai e atit de important, caci mizelor vechi (cu "vectorul european" si alte gogorite) le-au luat intre timp locul altele noi. Pentru a le intelege insa pe acestea din urma, duplicitatea nativa a liderului comunist - cum acuza Timpul dar si alte publicatii - nu ajunge. Dupa cum nu explica decit partial lucrurile "frica lui Voronin de a pierde puterea si dorinta de a-i asigura partidului sau inca un