Nu se deconspira Securitatea ca institutie represiva, ci victimele si/sau argatii ei zelosi. Nimeni nu-i cauta - macar sa-i intrebe de sanatate - pe fostii securisti, ci doar pe colaboratorii/informatorii acestora. Care si acestia se impart, mai nou, in doua categorii: «de bine» si "de rau" De vreo luna traim in direct isteria unei dosariade fara precedent in istoria recenta a Romaniei. Demersul Civic Media de a solicita CNSAS verificarea in corpore a trecutului liderilor de opinie si sefilor din media, daca nu a fost in prealabil stimulat/provocat, a fost inteligent speculat si a generat o reactie in lant. Cineva a lucrat vartos in spatele cortinei. Pas cu pas, ca intr-un scenariu, au urmat dezbaterea privind infiltrarea agentilor serviciilor in media si necesitatea retragerii lor de pe "aliniamentele" unde au fost detasati la ordin si - punctul culminant - scoaterea pe masa dezbaterilor publice a unei liste cu politicieni ale caror dosare vor fi dezbatute in regim de urgenta de CNSAS. Somnul de sapte ani al institutiei a fost intrerupt brusc de o avalansa de solicitari de verificare, venite pe toate filierele posibile: media, ONG-uri, partide politice, asociatii studentesti, sindicate.

Vreme de aproape 17 ani, deconspirarea ororilor Securitatii a constituit un demers cvasiimposibil. Clasa politica, serviciile speciale si societatea civila au evitat o tema de larg interes in primii ani postrevolutionari, slalomand elegant, la unison printre jaloanele unei neputinte mimate. Subit insa, ca la un semn, toata lumea pare ca vrea "curatenie morala". Ziaristii se sfarteca intre ei prin talk show-uri, apar "victimele colaterale" si inaltele constiinte care se autodemasca tardiv (dar eficient), fix inainte sa faca obiectul dezvaluirilor altor colegi de breasla. Dupa 17 ani de tacere vinovata, aflam stupefiati, spre exemplu, ca unii au consumat, la dictare au ba,