Romania rurala a anilor 2006 ni se infatiseaza fara posturi telefonice, apa curenta sau canalizare, WC in curte, iar de gaze nici nu poate fi vorba. Pentru a gasi drumul corect spre UE, locuitorii din satele dobrogene au nevoie nu de una, ci de mai multe busole. Oamenii se roaga sa moara mai repede Taranii, acei oameni muncitori din mediul rural, vor fi cei care vor resimti din plin pretul integrarii. Agricultura, marea miza a integrarii, este la pamant, iar satul romanesc este amortit. In ultimii 17 ani, acesta pare sa nu se fi "miscat" deloc, in judetul Constanta, in anumite sate neexistand nici astazi la doar cateva luni inainte de integrare posturi telefonice. Oameni rupti de civilizatie, care daca au o urgenta se roaga Domnului sa se stinga mai repede. Speranta ca va veni vreo ambulanta sau un medic nu exista in aceste sate aruncate la kilometri buni de comuna. Infrastructura rurala slab dezvoltata (apa-canal, drumuri, gaz metan), saracia populatiei rurale, lipsa de viziune in ceea ce priveste satul romanesc, toate acestea se rasfrang asupra taranului, care a ajuns la sapa de lemn. Distrugerea infrastructurii rurale de recentele inundatii, legislatia defectuoasa, care a generat nenumarate situatii conflictuale si a dus la comiterea de abuzuri, avand ca rezultat un regim incert al multor proprietati, cresterea decalajului intre sat si oras, toate acestea arunca satul romanesc intr-o saracie crunta. Fara microbuz si semnal Anica Dan, primarul din Deleni, ne spune ca in anul 2006 nu exista telefoane in toate satele comunei. Localitatile Petrosani si Sipote din comuna nu au nici macar un post telefonic, lucru greu de imaginat in zilele noastre. La Petrosani traiesc aproximativ 1.000 de localnici, in timp ce la Sipote 600. Speranta ramane in acele telecentre, care vor fi instalate pana la data de 31 decembrie 2006, potrivit unui protocol semnat de autoritati. O