Aurel Ciupe s-a nascut la inceputul secolului al XX-lea la Lugoj, odata cu secolul, asa cum intentiona sa-si numeasca volumul de memorii. L-am cunoscut in anii studentiei, si recent, trecind prin fata casei sale din Cluj, mi-am amintit de cel care se considera un intelectual obisnuit, cu o existenta in care nu a survenit nimic deosebit. Nu este insa lipsit de interes sa rememoram destinul unui artist intr-o epoca de mari transformari pentru tara, pentru Transilvania inceputului de secol al XX-lea.
Formarea profesionala a lui Aurel Ciupe poarta caracteristica mediului de provenienta. Merita, totusi, sa ne intrebam ce l-a facut pe tinarul de atunci ca in agitatul an 1918, dupa ce s-a inscris la Facultatea de Drept din Budapesta, sa opteze in anul urmator pentru Academia de Arte Frumoase din Bucuresti? Raspunsul il gasim in ambianta culturala a Lugojului, prolifica pentru spiritualitatea romaneasca a acelor ani. Cu si-guranta, un rol hotaritor in destinul sau l-a avut profesorul de desen din liceu, Iuliu Holos, care ii remarca talentul si, intr-o vacanta scolara, il duce la centrul de educatie artistica de la Baia Mare, infiintat de pictorii Simon Corbul-Hollosy si Virgil Simionescu.
inscrierea la Academia din Bucuresti ii aduce inca din primul an, ca si altor romani, o bursa de studii la Paris. Aici, el urmeaza cursurile Academiei Jullian si Grande Chaumiére. Calatoreste in Italia, iar in Franta se apropie de impresionisti, are revelatia picturii lui Cézanne pentru care va pastra un cult toata viata. Dupa trei ani se intoarce in tara, luindu-si atestatul ca profesor la Scoala de Belle Arte din Iasi, unde insa nu ramine multa vreme. in 1925 ia fiinta prima Scoala de arte din Transilvania, la Cluj, si este numit profesor aici, alaturi de Alexandru Popp, Coriolan Petreanu, Emil Isac, Gheorghe Bogdan-Duica. inceputul activitatii didactice coincide
