Din trioul iesean care formeaza varful prozei noastre tinere din ultimii ani, Florin Lazarescu s-a impus de la bun inceput drept un tehnician impecabil. Neavand nici privirea expert-sociologica a lui Dan Lungu, nici fervorile existentialist-grotesti ale lui Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu scrie, in schimb, o proza mai artizanala, mai cerebrala si mai organizata decat textele congenerilor sai.
Daca, de regula, un prozator parcurge drumul dinspre materia rebela si nedomesticita catre o structura geometrica inchisa in sine, Florin Lazarescu este printre putinii care strabat aceasta cale in sens invers. Stapanind de la inceput cum-ul naratiunii, autorul iesean il umple, de la o carte la alta, cu un ce anecdotic, dar nu mai putin necesar.
Florin Lazarescu a debutat cu volumul de povestiri Cuiburi de vasc (Editura OuTopos, 2000), reluat, cu cateva adaugiri, sub o forma electronica si rebotezat Sase moduri de a-ti aminti un cal (Editura LiterNet, 2003). Desi secventele discursului par iesite dintr-un mixer care descompune subiectul pentru a-l proiecta apoi, la intamplare, pe o panza vasta, la sfarsitul lecturii ne dam seama ca desenul final rezulta dintr-o atenta ars combinatoria, unde hazardul aparent nu e decat semnul unei necesitati deocamdata invizibile.
Este ca si cum Florin Lazarescu ar scrie nu un text, ci un hipertext, cu "intrari" si "iesiri" multiple, care poate fi accesat din orice punct si parcurs in orice directie, un imens rizom narativ ale carui tije sunt interconectate printr-un numar aproape infinit de link-uri.
Principala modificare adusa de romanul Ce se stie despre ursul panda (Editura Polirom, 2003) consta in placarea acestui mecanism arborescent pe o intriga antrenanta. Protagonistii cartii - un metafizician si un aurolac - se afla in cautarea unei divinitati care ne da de inteles ca si-a luat concediu pe termen n