Pentru anticari, cartile Avangardei au fost mereu o sursa importanta de venit. Pentru bibliofili, raritatile respectivului curent artistic sunt subiect de mandrie. Toate tipariturile originale din perioada avangardei se vand bine peste tot in lume (cu sute sau chiar zeci de mii de dolari), chiar daca sunt cautate pentru motive diverse: raritatea editiei sau tirajul foarte mic, eventualele dedicatii, valoarea artistului care a ilustrat volumul, mai rar pentru continutul efectiv al cartii, si, poate si mai rar, din snobism. La Bucuresti, cea mai scumpa carte care s-a vandut la licitatiile de arta a fost achizitionata pentru o viitoare tranzactie. Este vorba de primul volum din tirajul Plante si animale de Ilarie Voronca.
Cartile avangardei nu se ieftinesc niciodata, petul lor creste constant si, atunci cand apare un colectionar patimas, tranzactia se face la sume care depasesc toate estimarile. In Romania, aceste carti s-au vandut mai mult sau mai putin prohibit in anticariate si talciocuri pana in 1989, la vedere, cu eventuala expunere in vitrine dupa 1990, iar din 2002 au intrat si la licitatii, odata cu deschiderea Casei de Licitatii Monavissa, care are o sectiune consistenta pentru carti mai mult sau mai putin bibliofile. Bibliofilii au dictat preturile la licitatii, dar colectionarii cu bani au rasturnat clasamentele si preturile din anticariate. La inceput au crescut preturile editiilor de epoca ale autorilor interbelici, cu sau fara dedicatii, de la Nae Ionescu la Mircea Eliade sau Constantin Noica, de la Nicolae Iorga la cataloagele Saloanelor Oficiale. A fost un circuit al cartilor intre biblioteci, chiar daca majoritatea autorilor interbelici de dreapta au fost reeditati dupa 1990.
Mari raritati au ramas unele editii ale autorilor Avangardei: Ilarie Voronca, Ion Calugaru, Geo Bogza, M. Blecher, Sasa Pana, Stephan Roll etc. Aceste carti au intr