Implicarea peste hotare este sustinuta de armata, ca institutie, in primul rind din motive de prestigiu profesional. Insa o decizie de o asemenea importanta trebuie sa parcurga toate etapele, formale si informale, de analiza. Oamenii politici isi asuma, ulterior, responsabilitatea - iar in acest caz, Traian Basescu pare mai nerabdator ca niciodata. Este evident ca presedintele Traian Basescu doreste ca Romania sa participe la forta internationala care va fi desfasurata in Liban, in baza recentei Rezolutii 1701 a Consiliului de Securitate ONU. Forta multinationala suplimentara va intari efectivele UNIFIL (Forta Interimara ONU in Liban) si, totodata, va beneficia de un mandat mult mai cuprinzator, in zona-tampon delimitata. Plasarea ei sub comanda franceza si participarea unor contingente din mai multe state NATO ii vor conferi, desigur, mai multa greutate. Insa nu exista nici o obligatie de solidaritate din partea Romaniei sau a vreunui alt membru NATO, totul fiind o chestiune de raporturi bilaterale. Aceasta nu inseamna, insa, ca participarea noastra la acest demers ar fi lipsita de semnificatii. In primul rind, factorii politici de la Bucuresti pot lua in calcul stadiul actual al raporturilor franco-romane, mai ales in contextul apropiatului sommet al francofoniei, gazduit de tara noastra. Au existat destule surse de tensiune in raporturile bilaterale, in ultimii ani, a caror eliminare a implicat anumite eforturi (nu doar la Bucuresti, ci si la Paris). Se stie ca Franta a fost coautorul rezolutiei, alaturi de Statele Unite, si ca exista un puternic interes francez pentru succesul acestei misiuni. Motivatiile guvernului de la Paris sint mai putin importante pentru noi, acum. Insa Romania are o foarte buna ocazie sa demonstreze Frantei ca se poate conta pe ea. Anvergura politica a operatiunii este sugerata si de intentia Germaniei de a participa cu trupe, ceea ce ar a