Povestea acestui articol se petrece în Franţa, în Belgia şi în Luxemburg. Dar e mai mult decît atît, este o poveste pan-europeană şi, în termeni economici, priveşte întreaga lume. Mittal, cel mai mare producător de oţel din lume, a cîştigat, printr-o strategie agresivă de cumpărare a acţiunilor, controlul asupra Arcelor, al doilea competitor de pe această piaţă.

Din acest moment, povestea nu mai priveşte doar viaţa unor coporaţii, este un conflict între două modele sociale şi de afaceri diferite. Arcelor, care la început a fost o companie franco-luxemburgheză, dar acum e predominant belgiană, are o bază puternică şi în Brazilia şi, de fapt, operează cam în întreaga lume. S-a specializat în oţel de înaltă calitate, destinat celor mai complexe utilizări. Aceste produse de înaltă calitate sînt cumpărate prin contracte de lungă durată, în special de către clienţi deveniţi fideli. Arcelor, unul dintre cei mai vechi producători de oţel din lume, depinde foarte puţin de extrem de volatila piaţă mondială a oţelului brut, iar forţa sa de muncă este înalt calificată şi foarte stabilă.

Din contră, Mittal este un conglomerat apărut de te miri unde, care a devenit cea mai mare companie din domeniu în mai puţin de două decenii. A izbutit cumpărînd şi consolidînd în mod strălucit oţelării din toată lumea şi raţionalizîndu-le producţia. Preşedintele grupului este indian, dar în India nu are nici o fabrică. Mittal are unităţi industriale, în principal, în estul Europei, dar este puternic consolidat şi în Asia (Coreea de Sud), şi în America Latină.

Mittal este o companie şi puternică, şi fragilă, în acelaşi timp, pentru că valoarea ei poate fi influenţată de valurile speculative de pe piaţa mondială a oţelului brut. Strategia sa este de reducere a costurilor şi de delocalizare a locurilor de muncă, în aşa fel încît muncitorii lor sînt mai prost plătiţi, decît ce