Eroi sau mercenari? Povestea sergentilor mutilati a iscat o dezbatere despre motivatia plecarii la razboi.
Cazul celor doi sergenti romani din Batalionul 341 Infanterie "Rechinii Albi", dislocat in Afganistan, ramasi fara un picior dupa un atac al talibanilor, a starnit interesul opiniei publice si a generat o dezbatere legata de soarta militarilor romani care pleaca in misiune in zonele fierbinti de pe glob.
Dezbaterea a fost alimentata si de faptul ca MApN a inconjurat cu un zid de tacere cazul sergentilor Valerica Slaniceanu (28 de ani) si Laurentiu Serban (27 de ani), afirmand ca povestea tinerilor mutilati "nu poate fi spusa in gura mare, din jena si respect fata de familiile lor".
Cei doi militari - aflati in prezent sub tratament la un spital NATO din Landstuhl, Germania - sunt insa priviti drept eroi adevarati de camarazii lor din toata armata romana. Acesta e unul dintre principalele motive pentru care "Evenimentul zilei" crede nu numai ca povestea lor trebuie spusa pana la capat, ci si ca trebuie aflat un raspuns limpede la toate intrebarile legate de trimiterea soldatilor romani.
Am apelat la ajutorul analistilor militari pentru a raspunde la cea mai importanta dintre aceste intrebari: "Ce motive ii determina pe militari sa se ofere voluntari pentru zonele fierbinti?". Raspunsurile au reusit sa spulbere stereotipul "eroului gata sa se jertfeasca pentru patrie", conturand imaginea unui Rambo de Romania, gata sa infrunte teroarea talibanilor sau iadul irakian pentru bani, pentru cariera sau pur si simplu din ambitie.
Ranitii, exploatati politic
Situatia soldatilor raniti in Afganistan, ascunsa de autoritati timp de doua luni, a devenit pretext pentru relansarea dezbaterii despre retragerea trupelor din Irak si Afganistan.
PNL, care aduna semnaturi pentru retragere, a profitat de mediatizarea cazului pentru a-i cere din nou