JURNAL DE CINEFIL A doua oara cand m-am aflat pe granita subtire intre a descrie ceva frumos si a nu fi patetica a fost momentul cand am decis sa va conving sa mergeti sa vedeti filmul "Eu, tu si toti cei pe care-i stim". O poveste despre cat de greu reusim sa comunicam cu cei din jurul nostru, despre cat de mult dorim sa-i gasim pe cei care vorbesc acelasi limbaj emotional ca noi. Un film in care fantezia se amesteca cu realitatea, aducandu-ti zambetul pe buze. JURNAL DE CINEFIL Nu ti-ai dorit niciodata sa nu fie nevoie sa vorbesti, pentru ca cei din jurul tau simt ceea ce vrei tu sa spui? Nu ti-ai dorit niciodata ca gandurile tale sa-si gaseasca un corespondent in mintea altuia? Pare patetic cand citesti asta, dar daca te gandesti cu onestitate, macar o data in viata ai cautat pe cineva care sa "vorbeasca" acelasi limbaj emotional ca tine. In plus, e o granita subtire intre a descrie lucrurile cu adevarat frumoase si a nu fi patetic. O granita pe care o puteti studia intr-un film foarte special care ruleaza acum pe ecranele noastre: "Eu, tu si toti cei pe care-i stim". O granita pe care m-am aflat si eu de doua ori in aceasta saptamana.

Prima data s-a intamplat pe un varf de munte care e ca un colt de rai, nu doar pentru ca e minunat peisajul, ci si pentru ca domnul care locuieste acolo are ca principala activitate ajutorarea civica si sociala. Locul se numeste Varful Tasuleasa si este "popular" de oameni care vorbesc cu totul alt limbaj decat cel pe care-l au muritorii de rand. Ei impaduresc copacii pe care-i taiem noi, curata gunoaiele pe care le aruncam noi si ajuta refugiatii dezastrelor naturale. "Stapanul" locului, Alin Uhlmann, e atat de diferit de romanii obisnuiti, incat autoritatile locale nu-l inteleg. Doar asa imi explic de ce atunci cand le-a cerut ajutorul ca sa planteze brazi in locurile despadurite abuziv, au uitat sa ii dea banii pe ca