Creditele pe termen lung contractate de populatie au ajuns sa intreaca in premiera soldul finantarilor pe termen scurt si mediu incepand din lunile mai-iunie. Nu este insa efectul unei cresteri puternice a creditului ipotecar, ci mai degraba reactia pietei la presiunea restrictiilor impuse de BNR creditului de consum in special.
Daca in urma cu un an creditele pe termen lung acordate de banci persoanelor fizice de-abia reprezentau 64% din soldul creditelor pe termen scurt si mediu, in mai 2006 raportul s-a inversat, pentru ca in iunie rasturnarea de situatie sa devina evidenta: de aceasta data creditele cu scadenta scurta insumau 82% din totalul creditelor pe termen lung.
Extinderea scadentelor pentru asa-numitele credite de nevoi personale a fost printre primele solutii gasite de banci pentru a permite unui numar mare de clienti sa se incadreze in conditiile BNR privind venitul necesar obtinerii unui imprumut mai mare astfel incat efortul rambursarii sa fie suportabil.
De asemenea, dobanzile la creditele pe termen lung au ramas in general mai scazute, mai ales in cazul finantarilor in lei, ceea ce a incurajat orientarea clientelei spre acest tip de imprumuturi.
Potrivit datelor BNR, rata medie de dobanda la creditele cu scadente de peste cinci ani se situa in luna iunie la 12,2%, respectiv cu peste sase puncte sub rata nominala de dobanda la creditele cu scadente de 6-12 luni. Chiar daca fata de inceputul anului dobanda la creditele pe termen lung a urcat cu circa doua puncte, conserva totusi o scadere de circa 4,5 puncte procentuale fata de aceeasi perioada a anului trecut.
Produsele de creditare pe termen lung au adus si primele finantari in lei cu dobanda fixa, care pe termen mediu protejeaza clientul fata de episoade de crestere, asa cum se intampla in prezent mai ales in cazul creditelor in valuta. Pe termen lung, exista insa si ri
